În urmă cu câteva săptămâni am operat pacientul din imagine: simpatectomie toracoscopică stângă uniport pentru hiperhidroză palmară.

Aparent nimic spectaculos, fac această operație de peste 20 de ani.

Interesantă este însă istoria acestui pacient.

În  urmă cu 11 ani, pacientul R.F., se prezenta la Spitalul Sfântul Ioan pentru efectuarea unei simpatectomii toracoscopice pentru hiperhidroză palmară.

În cursul anamnezei am aflat că este un tânăr confrate, la început de meserie, care lucra la Spitalul Militar Central (spitalul la care a lucrat și tatăl meu).

Întotdeauna când operezi un coleg există o presiune suplimentară. Vrei ca totul să iasă perfect, să nu ai complicații, recuperarea să fie rapidă și pacientul să fie 100% mulțumit de rezultatul operației. Ferească Dumnezeu de adeverirea  butadei: „și bineînțeles că postoperatorul a fost dificil, cu complicații, știi, ca la doctori.”

Pe vremea aceea majoritatea simpatectomiilor se efectuau în cadrul aceleiași internări dar în doi timpi diferiți, la distanță de câteva zile (japonezii o făceau la interval de 3 săptămâni). Era mai prudent, experiența nu era atât de mare, instrumentarul toracoscopic era mai puțin performant iar în cazul unor rezultate sub așteptările pacientului, procedura nu se mai continua pe partea opusă. Chiar dacă rezultatele erau bune, nu existau complicații iar operația era efectuată minim invaziv, toracoscopic, unii pacienți, foarte puțini, nu mai făceau operația și pe hemitoracele  contralateral, de frica durerii postoperatorii sau cea a extragerii drenajului toracic.

Aparent așa s-a întâmplat și cu pacientul R.F., deși rezultatul operației fusese bun, cel puțin din punctul meu de vedere.

Am bănuit că undeva trebuie să fi fost o nemulțumire, ceva ce nu a mers 100% ok.

Timpul a trecut și după 8 ani, în secția ATI de la Spitalul Euroclinic Regina Maria, în timp ce examinam pacientul operat cu o zi în urmă, am remarcat un doctor care făcea același lucru dar care își terminase treaba și părea că mă așteaptă.

Nu m-am înșelat. Doctorul m-a abordat și-a spus numele și mi-a amintit că îl operasem în urmă cu 8 ani la Spitalul Sf. Ioan. Între timp își lăsase barbă ,așa că nu l-am recunoscut din prima clipă.

L-am întrebat dacă totul fusese ok cu operația, de vreme ce nu a făcut-o bilateral.

Mi-a răspuns că da și că a optat pentru operația unilaterală fiindcă era dreptaci iar transpirația excesivă îl deranja în special la mâna dreaptă.

M-am bucurat să aud acest lucru.

Pe parcursul celor trei ani de la prima noastră întâlnire, ne-am mai intersectat pe holurile spitalului Euroclinic schimbând amabilitățile uzuale.

În urmă cu puțin timp m-a abordat și mi-a spus că dorește să facă operația și pe partea stângă pentru a scăpa de neajunsurile hiperhidrozei palmare.

Am avut noroc și lucrurile au mers perfect și de data asta.

Este singurul pacient cu simpatectomie toracică bilaterală operat la un interval de 11 ani iar zâmbetul pacientului/colegului (un O.R.L.-ist excelent) este grăitor pentru rezultatul operației.