Care dintre cele două dictoane e mai adevărat, mai puternic sau mai potrivit vremurilor pe care le trăim?
Este evident că pentru Curtea Constituțională singura cale de urmat e respectarea legii fundamentale: Constituția, deci „Fiat justitia, et pereat mundus” câștigă detașat.
Curtea nu putea să decidă altfel referitor la măsurile date de guvern privind carantinarea, izolarea sau internarea pacienților cu COVID. Aceste măsuri au fost date prin ordin de ministru și nu prin lege așa cum ar fi trebuit.
Deși lucrurile par foarte clare, din punctul de vedere al Curții Constituționale, parcă realitatea se încăpățânează să ne arate altceva.
Pacienții pleacă cu sutele din spitale, relaxarea e în floare și este încurajată de ultimele decizii al Curții, eforturile medicilor și a tuturor concetățenilor par să fi fost în zadar iar noi de apropiem rapid de situația din primul val.
Destul de trist.
Guvernul liberal cu numeroase bâlbe și poticneli a reușit, prin măsurile luate, să controleze destul de bine situația din primul val.
I se pot reproșa multe dar cine era pregătit pentru o situație cu care nu ne-am mai întâlnit niciodată în ultima suta de ani?
Cel mai mult i se poate reproșa guvernului că nu are un plan privind repornirea sistemului medical în situația în care ani de zile ne vom confrunta cu SARS CoV2.
Politicienii si medicii-politicieni o sa-mi răspundă că sistemul funcționează că lucrurile sunt sub control, că avem circuite separate pentru COVID că pacienții pot beneficia toți de servicii medicale normale și doar punctual, ici colea, mai e vreun manager de spital, director medical sau șef de secție care îngrădește accesul pacienților la serviciile medicale.
Aceasta e o minciună și orice om de bună-credință care lucrează în sistemul medical știe că este așa.
Circuitele COVID seamănă foarte mult cu pistele de biciclete din oraș: nu poți să spui că nu există dar ele mai au câte un copac sau stâlp în mijloc, sunt pe trotuare, neseparate de pietoni, și punându-i pe aceștia în pericol. Cel mai trist e că aceste piste de bicicletă nu fac parte dintr-un sistem integrat de transport urban unde să poți ajunge în siguranță din punctul A în punctul B. La fel sunt intergrate și foarte multe astfel de circuite în spitale.
O să mi se spună că nici pistele de bicicletă și nici circuitele COVID din spitale nu se puteau face peste noapte.
Nu se puteau, dar ele au fost gândite strâmb de la început iar „peste noapte” înseamnă deja 30 de ani irosiți pentru noi.
Sistemul medical e așa cum e, dar chiar și așa ne surprinde cu performanțe deosebite și asigură, așa cum poate sănătatea țării. Sigur că tot acest sistem ne surprinde și cu ticăloșii de neimaginat și cu niște condiții demne mai curând de locurile de detenție decât de cele firești într-un spital.
Probabil că singura metodă, rapidă și eficientă, de reformare a sistemului medical ar fi adoptarea în Parlament, a unei legi profund discriminatorii și ne-constituționale, care să-i oblige pe toți oamenii politici să se trateze DOAR în spitalele din țară, doar în saloane obișnuite de care beneficiază majoritatea pacienților și doar cu medicamentele și dispozitivele medicale care se găsesc în aceste spitale.
Sigur ar trebui să „rugăm” Curtea Constituțională să fie de acord cu această lege.
Curtea probabil că ne-ar răspunde rapid: „No way man!”
Iar am ajuns la Curte și la afirmația din debutul acestei scrieri :„ Curtea nu putea să decidă altfel referitor la măsurile date de guvern”.
Eu cred că putea.
Așa cum a tergiversat, atunci când a avut interesul, decizii care ne interesau și care impuneau o oarecare celeritate sub pretextul că are nevoie de timp de gândire pentru a înțelege complexitatea unei cauze, așa putea să cheme guvernul și să-i spună că ordinul de ministru e ilegal, că ea, Curtea, îl va declara neconstituțional dar că o va face peste 7-10 zile dându-i timp guvernului să treacă o lege prin Parlament.
Ne scutea astfel de o escaladare inutilă a numărului de cazuri și, poate mai important, ar fi salvat niște oameni, cu sau fără co-morbidități, de la moarte sigură.
Poate era bine ca Curtea să legifereze cu adevărat în interesul oamenilor acestei țări.
Formal a făcut-o.
În vremurile acestea înțelegem mai bine ceea ce vrea să spună vorba „în litera și spiritul legii” și că există situații când „litera” și „spiritul legii” nu se suprapun perfect.
În vremuri normale, dar cu atât mai mult în situații excepționale, oamenii legii ar trebui să se gândească mai mult la adevărul, dragostea și valorile cuprinse în dictonul „Primum non nocere” și să legifereze în consecință.
Politicienii nu trebuie să fie nemulțumiți de deciziile Curții: Curtea, legile, pistele de bicicletă și circuitele COVID sunt creația lor.
Ei le-au făcut strâmb tot ei pot să le schimbe. E foarte simplu.
Știu și răspunsul lor imediat: politicienii nu sunt mai buni decât poporul care i-a trimis în Parlament.
Deci tot noi suntem vinovați.
E un mod comod de a răspunde dar răspunsul acesta nu este nici ziditor nici de vreun folos.