Stephansdom este, cu siguranță, cea mai cunoscută biserică din Viena.

E suficient să o privești o dată, ca să-ți rămână în minte, ca un simbol emblematic al Vienei.

O singură vizită, chiar într-un tur ghidat, te copleșește cu impresii, întrebări și emoții pentru mult timp dar este total insuficientă pentru a înțelege semnificația și simbolistica ascunsă a acestei catedrale.

Povestea ei este fascinantă:catedrala devine un centru episcopal puternic, deplasând centrul puterii ecleziastice de la Melk și Passau spre Viena, supraviețuiește asediilor turcilor, ofensivei lui Napoleon, atacurilor tinerilor naziști precum și bombardamentelor celui de al Doilea Război Mondial și renaște din propria cenușă pentru a trona deasupra orizontului Vienei.

Este inconfundabilă prin silueta sa: cele două turnuri Steffel, diminutivul de la Ștefan, cu care vienezii alintă turnul sudic, este cu mult mai înalt ca turnul nordic, Pummerin, care adăpostește celebrul clopot, turnat din oțelul tunurilor turcești, capturate după asediul Vienei, în 1683. Dacă priviți statuia votivă a lui Rudolf al IV-lea Întemeietorul, veți constata că planul inițial al catedralei era cu două turnuri simetrice.

Legenda spune că datorită faptului că maestrul constructor, Hans Puchsbaum, ar fi împărtășit un cuvânt sfânt Diavolului, acesta ar fi determinat prăbușirea repetată a zidurilor acestui turn. Pentru a întări structura, Frederich al III-lea ordonă adăugarea întregii recolte de vin a Vienei din anul respectiv, recoltă ce se pare care se pare că dăduse un vin cam acru, la amestecul ce lega pietrele turnului. Se pare că fundațiile au fost lăsate să se stabilizeze 17 ani, până ce clopotul Pumerrin de 22500 Kg, cu sunetul său puternic și inconfundabil, a fost ridicat în turn. Clopotul de astăzi nu este cel original: în timpul bombardamentelor din al Doilea Război Mondial turnul este puternic avariat și clopotul iremediabil distrus. Actualul clopot este turnat folosind mare parte din metalul clopotului original.

Legenda este frumoasă dar realitatea este modelată tot de sufletul meschin al contabililor: turnul Pummerin este construit după terminarea lui Steffl, iar cum banii s-au terminat, Pummerin a fost finalizat la o înălțime mai mică.

Rezultatul acestei crize financiare a avut totuși un rezultat pozitiv neașteptat: asimetria catedralei o face ușor de recunoscut, față de alte catedrale similare, făcând instantanee identificarea Vienei, pe orice carte poștală în care Stephansdom apare.

Am vizitat catedrala în ani diferiți, în anotimpuri diferite, în momente diferite ale zilei în timpul și în afara slujbelor și concertelor de orgă.

Mi-a rămas în suflet alături de Sagrada Familia, pe care am documentat-o fotografic în 4 etape diferite ale construcției sale. Cu siguranță că mi-au scăpat o sumedenie de semnificații și simboluri ascunse dar am ajuns să o cunosc destul de bine. Descrierea ce urmează nu își propune să treacă în revistă toate picturile, sculpturile și vitraliile catedralei. Ar trebui scrisă o carte pentru un astfel de demers.

Ceea ce mi-am propus, a fost să punctez, pentru cei care vor avea bucuria să viziteze catedrala, câteva  simboluri interesante, semnificația proporțiilor sale, lucruri cu totul neobișnuite pe care le poți trece cu vederea, deși se află în văzul tuturor.

Încep cu un scurt istoric al dezvoltării catedralei urmat de descrierea exteriorului, interiorului și elementelor de simbolistică care au guvernat ridicarea acestui edificiu.

Nu e un demers scurt dar promit să fie interesant.

Catedrala conține în dimensiunile sale și în modul în care sunt prezentate diferite simboluri un joc al cifrelor 3,4 și 7.

3 reprezintă simbolul perfecțiunii Dumnezeiești – Sfânta Treime, și 4 simbolul perfecțiunii pământești: cei 4 Apostoli, cele 4 elemente constitutive ale naturii: apa, aerul, pământul și focul. Îngemănarea celor două generează cifra 3+4=7.  

Plasând suma celor două (7), după principiul care generează și conduce Universul (3) obținem numărul 37.

Lățimea catedralei este de 3×37=111 picioare

Lungimea sa este de 3×111+333 picioare.

Înălțimea Turnului Sudic (Steffl) este de 7x7x7= 343 picioare, înălțime pe care o întâlnim și la turnurile altor catedrale.

Pe vremea construcției catedralei proiectarea și construcția se petrecea foarte diferit de ceea ce știm astăzi.

Unitatea de măsură era piciorul. Modul de măsură frecvent folosit era o funie cu noduri situate la distanța de un picior. Deseori aveam un caroiaj pe pavimentul construcției, unde ucenicii și calfele așezau pietrele și elementele constructive ordonate de maeștrii constructori, singurii care cunoșteau planul. Compasul și echerul constituiau uneltele maeștrilor constructori – așa ne apare reprezentat și Anton Pilgrim în Stephansdom. Schelele erau din lemn, voluminoase și acopereau aproape în totalitate corpul construcției. La sfârșit, prin demontarea schelelor, construcția li se arăta tuturor în splendoarea sa.

Suntem adeseori ori fascinați și astăzi de dimensiunile catedralelor și de lumina minunată din interior, filtrată de vitralii.

Imaginați‑vă ce efect aveau acestea asupra pelerinilor veniți după drumuri de zeci sau sute de kilometri. Intrarea într-un astfel de locaș era similară cu ceea ce mulți își imaginau a fi Ierusalimul ceresc. Pentru mulți, o astfel de călătorie inițiatică, era singura pe care o făceau pe tot parcursul vieții.

Catedrala pe care o vedem astăzi nu are mare legătură cu construcția de început. Diagrama alăturată ne arată diferitele etape istorice în dezvoltarea catedralei. Un lucru a fost comun tuturor construcțiilor: poziționarea sa pe axa SE-NV, astfel încât primele raze la soarelui pe 27 decembrie, ziua celebrării Sfântului Ștefan, să lumineze altarul.

Catedrala este construită pe pământ sfânt, pe locul unui cimitir ce se găsea în proximitatea unei mici biserici situate cam la 150 de metri de intrarea actualei catedrale. Silueta micii biserici este marcată pe parvisul din Stephansplatz. Biserica cu pricina, se pare că este mai veche ca cele două cele mai vechi biserici vieneze: Sf Rupert (Ruprechtkirche) din apropierea canalului Dunării și Sf. Petru de pe Graben. Excavațiile din 1997, efectuate chiar în podeaua portalului de la intrare, au confirmat existența cimitirului din perioada romană.

Intrarea în catedrală se face prin Portalul Uriașului, străjuit de cele două Turnuri Păgâne. Turnurile și‑au luat numele de la faptul că au fost construite pe locul unui altar păgân (alții spun că denumirea ar vrea să sugereze că sunt părți foarte vechi ale construcției).

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Portalul Uriașului își trage denumirea de la un os gigantic de mamut, descoperit în timp ce se săpa fundația primei biserici, os despre care muncitorii au crezut că aparține unui uriaș care a murit în timpul Potopului lui Noe.

Această zonă este singura care conține elemente constructive ale primului așezământ început în 1137. Este zona de arhitectură romanescă a catedralei.

Construcția Stephansdom, întinzându-se pe mai multe secole, înglobează mai multe stiluri arhitectonice: romanesc, gotic, și baroc timpuriu.

Înainte de a intra în catedrală zăboviți puțin asupra fațadei.

Printre numeroasele pietre funerare cu epitafuri, vă va atrage atenția un „grafitti” „O5” scrijelit pe fațadă. Acesta datează din al Doilea Război Mondial. Acum este protejat de un geam gros de sticlă dar în 1990 nu era. Este un simbol al rezistenței austriece, care se întâlnea uneori aici.

„O5”=O+a cincea literă a alfabetului = OE – Österreich.

• 

• 

Unii vor admira cele două coloane ce se termină un pic mai jos de cele două ceasuri, aflate pe cele două Turnuri Păgâne. Dacă le vor studia cu atenție vor constata ca acestea nu sunt terminate cu obișnuitele capiteluri ci cu un penis și un vagin. Există încă dezbateri dacă meșterii au vrut să sugereze simboluri ‚păgâne” ale fertilității sau dacă ele erau destinate neștiutorilor, pentru a le preciza locul femeilor și bărbaților în biserică în vremea când aceștia erau segregați în locașurile de cult.

Pășind prin Poarta Uriașului, intrăm printr-o veritabilă Porta Coeli- Poartă a Cerului și ne începem periplul prin nava centrală spre altar, Ierusalimul Ceresc, unde vom vedea o pictură cu martiriul Sfântului Ștefan.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Am spus că există un simbolism recurent al numerelor în toată catedrala.

El ne întâmpină încă de la intrare.

În timpanul portalului Uriașului, Îl vedem pe Isus Pantokrator, în „vesica piscis”, cu Cartea vieții în mâna stângă, binecuvântându‑ne cu mâna dreaptă pe drumul pe care tocmai ne angajăm. Timpanul este sprijinit pe câte 7 coloane cu apostoli în părțile superioare.

• 

• 

• 

Pe axa V-E, parcurgând nava centrală, ne îndepărtăm de profan și ne apropiem de Ierusalimul Ceresc.

La altar, vedem lumina unui candelabru cu 7 brațe, în fața tabloului Sfântului Ștefan: primul dintre cei 7 bărbați ”plini de Duh Sfânt și de înțelepciune”  aleși ca diaconi, de către apostoli, pentru a sluji biserica din Ierusalim.

În urma judecății Sinedriului, Ștefan este condamnat la moarte prin lapidare, pentru blasfemie. Saul, Sf. Paul de mai târziu, participă la aceasta.

În clipa morții, arhidiaconul Ștefan, are o teofanie: „Iată văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”. Aceasta este scena pictată pe tabloul din spatele altarului, luminat de primele raze ale soarelui pe 27 Decembrie.

În drumul nostru spre altar privirile ne sunt atrase de amvon, o superbă dantelărie în piatră, plină de simboluri.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Piesa este sculptată din 3 blocuri de calcar distincte sub forma unei flori care se deschide. În partea superioară avem pe cei 4 părinți ai bisericii latine cu cele patru tipuri de temperament, (dr.-stg.):

Sf. Ambrozie – temperamentul sanguin,

Sf Ieronim (Hieronymus) – temperamentul coleric,

Sf.Grigorie – temperamentul flegmatic,

Sf. Augustin – temperamentul melancolic

Toată lucrarea este susținută de 7 coloane: 6 subțiri bogat ornamentate și una masivă centrală, pentru ziua de Duminică, ziua în care slujbele erau ținute din acest amvon.

Accesul în amvon se face printr-o scară în spirală. Pe balustradă sunt sculptate animale care par să se muște între ele și care simbolizează lupta dintre bine și rău. Broaștele din mlaștină simbolizează răul în timp ce șopârlele, ce caută lumina soarelui, simbolizează binele.

Capătul superior al balustradei este apărat de un câine, „domini canes”,ce împiedică accesul oricărui animal să tulbure cuvântul predicatorului care propovăduiește cuvântul Domnului. Balustrada este susținută de roți cu trei spițe, cu traiectorie ascendentă- Sfânta Treime ce însoțește predicatorul în transmiterea mesajului divin și roți cu 4 spițe cu traiectorie descendentă, secularul, pe care predicatorul îl lasă în urmă pe timpul predicii.

La bază, sub scară, descoperim un privitor printr-o fereastră („the window gazer”), maestrul care a făcut această operă. Portretul seamănă uimitor cu cel al maestrului constructor ce a luat parte la ridicarea catedralei: Anton Pilgim (Anton Pilchramb) 1513. Chipul acestuia ne apare sculptat în nava femeilor, sub orgă, cu un echer și compas în mână, cu o privire îngândurată, apăsat de responsabilitatea construcției Stephansdom. Cercetări ulterioare au arătat că acesta nu este ‚„the window gazer”, în ciuda asemănării. Se crede că meșterul olandez  Nikolaus Gerhaert van Leyden este adevăratul sculptor al amvonului.

Din acest amvon, la 7 octombrie 1938, cardinalul Theodore Innitzer, un om care a fost motorul reconstrucției catedralei, distrusă în proporție de 45% după război, le-a ținut un discurs impresionant tinerilor pe care l‑a încheiat cu fraza: „Este unul singur acela care este Fürerul vostru: Isus Cristos”. Drept urmare reședința episcopală a fost luată cu asalt de membri Hitlerjugend.

Parcurgând nava femeilor trecem pe lângă magazinul cu suveniruri, care în trecut reprezenta portalul de intrare al episcopilor.

Aici veți descoperi piatra pe care a fost sacrificat Sfântul Coloman/Koloman. Atingerea ei se spune că aduce noroc și sănătate. Am căuta‑o în repetate rânduri și nu am descoperit‑o. Știam exact unde trebuia să fie dar nu reușeam să o găsesc. După câțiva ani, de la prima vizită în Steplansdom, mi‑a venit ideea de a o căuta în spatele ușii masive de lemn ce închidea magazinul de suveniruri. În timpul zilei, când magazinul era deschis, ușa era dată la perete acoperind tocmai piatra Sfântului Koloman. Mi‑am luat inima în dinți și am dat la o parte această ușă descoperind astfel piatra. Legenda Sfântului Koloman este fabuloasă și o puteți afla și aprofunda vizitând abația de la Melk.

Mergând spre altar, înainte de crucea transeptului, puteți admira sub arcurile boltite ce susțineau vechea orgă portretului maestrului constructor Anton Pilgrim .

• 

• 

La nivelul crucii transeptului , din această navă puteți coborî spre catacombe sau urca spre acoperiș pe turnul Pummerin.

Nava femeilor se termină cu celebrul Wiener Nuestadt Altar: un triptic cu două perechi de uși care deschise permit expunerea scenelor din viața Sfintei Maria. Altarul, din 1447, a fost dăruit de Frederich al III-lea și adăpostește și un relicvariu prețios, expus doar la câteva mari sărbători religioase de‑a lungul anului.

• 

• 

În  nava apostolilor veți descoperi, în est, mormântul lui Frederic al III-lea. Sarcofagul din marmură brună are 8 tone și a fost executat de Nikolaus Gerhaert van Leyden, același care a realizat și pulpita descrisă din nava centrală. Mesajul simbolistic este pe măsură: vă las să-l descoperiți cu proxima vizită la Stephansdom. Este interesant faptul că în 1479 capacul monumentului este mutat la Wiener Neustad, datorită faptului că Matia Corvin ocupă Viena pentru 5 ani iar vienezii au fost îngrijorați privitor la siguranța monumentului.

În crucea transeptului veți descoperi Capela Sfintei Ecaterina (Catharine) patroana tinerelor fete, a studenților și filozofilor. Astăzi este folosită drept capelă baptismală iar vasul baptismal este cel original din 1476.

• 

• 

• 

• 

În crucea transeptului veți descoperi și o placă memorială pentru Mozart. Mozart aparținea acestei parohii, s‑a căsătorit și și‑a botezat copiii în Stephansdom, a fost numit director adjunct muzical al catedralei cu puțin înainte de moartea sa dar este îngropat într‑o groapă comună.

Din această navă se poate ieși din catedrală și reintra imediat pe ușa ce duce spre vârful turnului sudic- Steffl. Am urcat cele 343 de trepte până sus dar Bea a fost total nemulțumită de faptul că am ascuns existența unui lift ce servea aceluiași scop. Turnul a servit drept platformă de observație atât în timpul asediului turcilor din 1683, cât și în timpul celui de al Doilea Război Mondial.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Atât din Steffl cât și din Pummerin puteți admira acoperișul ce a fost complet distrus în 1945. În 1950 este terminată refacerea lui cu cele 230 000 de țigle, cu 10 culori diferite, produse în Cehia. Fiecare țiglă are 2,5 kg și este fixată cu două cuie de cupru. În partea nordică puteți identifica stemele Vienei și Austriei și anul terminării refacerii acoperișului.