Ce veți găsi și ce nu veți găsi în acest articol.

Nu veți găsi referințe despre modul profesionist de degustare a unui vin, detalii ale procedeelor de vinificație sau caracterizări ale diferitelor vinuri din Bordeaux. Sunt experți care au făcut-o mult mai bine decât aș fi eu în stare.

Veți găsi informații despre tururile podgoriilor din Bordeaux, despre diferitele château-uri, cu câteva detalii interesante despre istoria lor sau modul în care au ales să facă vinul, precum și un ghid care să vă ajute să înțelegeți și să navigați prin multitudinea de termeni care fac dificilă alegerea unui vin din Bordeaux: appelation, terroir, grand crus clasés , crus bourgeois, etc.

Mă grăbesc!!!

Pentru cei care nu au răbdare să citească tot dar ar vrea să știe câte ceva interesant despre vinurile din Bordeaux, am scris cu aldine (bold) pasajele cu informații inedite.

Există un adevărat hățiș de termeni care caracterizează vinurile franțuzești și fără a cunoaște ABC-ul acestor termeni este dificil a alege un vin de calitate.

Francezii parcă au creat în mod voit acest hățiș, pentru a ne face să ne simțim prost atunci când comandăm un vin, iar localnicii descoperă imediat că au în față un venetic sau un începător într‑ale vinului.

Totuși, acești termeni au o logică pe care vom încerca să o descifrăm împreună.

O explicație pentru multitudinea de termeni rezidă în modul în care francezii își promovează vinurile și asta nu de ieri de azi, ci de câteva sute de ani.

În 1666 Arnaud de Pontac deschide la Londra o tavernă care devine rapid celebră: „The Pontac’s Head”. Acolo își vinde vinul, Haut-Brion, ca vin produs și îmbuteliat la propriul château.

Rezultatul?

Vinul lui Pontac se vinde cu 7 șilingi sticla, în timp ce vinuri similare spaniole sau portugheze cu doar 2 șilingi sticla. De aici această escaladă a denumirilor și termenilor, referitori la vin, cu care ne confruntăm astăzi.

Dar să o luăm cu începutul.

Merită sau nu merită un tur al  château-urilor din Bordeaux?

Pentru cei care nu știu mare lucru despre vinuri cu siguranță merită.

Pentru cei care știu multe despre vinuri, este un bun prilej de a înțelege terroir-ul din Bordeaux la fața locului. E mult mai instructiv să înțelegi geografia locului, pe teren, decât din lecturi și să memorezi ce fel de sol găsești în ce regiune a Bordeaux-ului.

Pentru cei care știu totul despre vin e o plăcere să descopere, în tihnă, vinurile speciale ale micilor producători , vinuri pe care rareori Franța le exportă. Aceste vinuri au de multe ori un preț situat între cel al vinurilor de masă și vinurile Gradu Cru Classé iar calitatea lor se apropie sau chiar o depășește pe a acestora din urmă. Acestea sunt „nestematele” pe care le putem descoperi făcând o vizită în regiunea Bordeaux.

E bine să faceți aceste tururi cu o firmă specializată.

Veți călători cu o mașină cu aer condiționat, în grupuri de maxim 10 participanți și veți fi feriți de neplăcerea de a nu putea vizita anumite domenii datorită lipsei unei programări prealabile.

Ghidul unui astfel de tur are de cele mai multe ori o diplomă în enologie așa că informațiile primite vor fi de calitate.

Tururile cuprind de obicei una sau două regiuni și durează 4, 6 sau 8 ore.

Vă recomand să alegeți o singură regiune și varianta cu un tur de 6 ore. Veți vizita 3 domenii și veți degusta cam 9 vinuri ceea ce este suficient. În plus veți primi o masă cu produse locale de calitate între ultimele două podgorii, o pauză bine meritată a traseului.

Distanța între Bordeaux și aceste podgorii este cam de 30-80 km iar costul unui tur variază între 85 și 300 Euro.

Dacă veți opta să vedeți două regiuni diferite în aceeași zi, s-ar putea să vă treziți alergând pe drum mai mult decât v-ați fi dorit iar la ultimele degustări de vin să fiți obosiți și sătui de atâtea informații referitoare la vin, clasamente vinificație etc.

Măsura este bună și în consumul vinului și în alegerea duratei turului.

Tururile sunt inteligent concepute astfel încât nu veți fi asaltați cu aceleași informații despre vie și vinificație la fiecare chateâu. Vi se vor spune numai lucrurile interesante și relevante despre chateâu și vinul produs acolo.

La fiecare chateâu veți putea cumpăra vinuri direct de acolo.

Vă îndemn să o faceți.

Prețul va fi mai mic ca în Bordeaux, veți avea avantajul de a fi degustat deja 3 vinuri și veți merge la sigur cu alegerea și este posibil ca vinuri foarte bune, de la producători mici să nu le găsiți nici măcar în Bordeaux la întoarcerea din tur.

Nu vă iluzionați că veți vizita domeniul Margaux sau Petrus.

Margaux se poate vizita vara și toamna doar pe afară, vizitele la cramă fiind posibile doar iarna iar la Petrus nu pătrund decât cei din branșă, cu un anumit grad de calificare, sau VIP-urile cu buzunare adânci.

Clasificarea vinurilor în Bordeaux.

(Partea asta e pentru tocilari. Cei neinteresați pot sări direct la descrierea regiunii Boedeaux)

Fiecare regiune viticolă din Franța își are propria clasificare cu element central care o definește:

• în Bordeaux este „l’appelation”
• în Borgogne este „terroir”/climatul
• în Alsacia este tipul de strugure din care s-a făcut vinul – cel mai clar și simplu sistem.

Ca lucrurile să fie și mai complicate, criteriile variază chiar în interiorul aceleiași regiuni iar același termen „terroir” poate avea sensuri ușor diferite de la o regiune la alta.

Drept urmare nu veți putea compara un Premier Cru din Bordeaux cu unul din Bourgogne.

Înainte să detaliez sistemul din Bordeaux voi spune câte ceva de sistemul din Bourgogne, care este a doua regiune viticolă a Franței.

În Bourgogne avem doar 4 AOC – „Appelation d’Origine Controle”:

• AOC Grand Crus (1% din producția regiunii)
• AOC Premiers Crus (10% din producția regiunii)
• AOC Village
• AOC Regionales

În Bourgogne vorbim de climat și despre terroir, termeni care se suprapun într-o oarecare măsură în accepțiunea celor din Bourgogne dar climatul deține supremația. În Bourgogne avem identificate 1463 de tipuri de climat.

Explicația acestei suprapuneri ne o dă Bernard Pivot: „În  Bourgogne, când vorbim despre climat , nu ne ridicăm ochii spre cer ci îi coborâm spre pământ”(„En Bourgogne, quand on parle d’un climat, on ne lève pas les yeux au ciel, on les baisse sur la terre”)

Deci ce trebuie să înțelegem atunci când vorbim de climat în Bourgogne?

„Climatul desemnează o parcelă de vie precis delimitată și denumită astfel de secole, ce posedă o istorie și beneficiază de condiții geologice și climatice particulare.”

Această clasificare bazată pe climat a stat la baza reglementărilor INAO (Institut National des Appellations d’Origine) din 1935 și până în prezent.

Clasificarea vinurilor din Bordeaux.

Prima clasificare, neoficială, a făcut-o ambasadorul Americii în Franța, Thomas Jefferson în 1787. 

Acesta a identificat 4 vinuri de calitate:

• Château Margaux,
• La Tour Segur, (Château Latour)
• Haut-Brion
• Château de la Fite, (Chateau Lafite Rothschild)

În semn de prețuire pentru Jefferson, francezii au denumit o sală de conferințe de la „La Cité du Vin” din Bordeaux, după acesta.

Prima clasificare oficială a vinurilor din Bordeaux s‑a făcut în 1855, la cererea lui Napoleon III. Acesta a cerut-o Camerei de Comerț din Bordeaux, pentru a putea ierarhiza vinurile prezentate la Expoziția Universală din Paris.

Probabil că vă închipuiți că s‑a lucrat ceva vreme la această clasificare.

Nicidecum.

Pentru această clasificare, Napoleon III, a dat răgaz celor de la Camera de Comerț doar 2 săptămâni!!!

Așa a apărut GRANDS CRUS CLASSÉS DE BORDEAUX, CLASSEMENT OFFICIEL DE 1855

Clasificarea nu se bazează pe degustarea vinurilor de către experți, ci pe cât au cheltuit producătorii pentru a produce o cantitate similară de vin la domeniilor lor.

Deși în Bordeaux termenul care definește o podgorie/domeniu viticol se numește pretențios „château” în articol voi folosi termenul de domeniu. De altfel nu vă așteptați să găsiți mari castele prin viile din Bordeaux. Dacă vreți să vedeți castele mergeți pe Valea Loarei sau…mai nou în China. Pe podgoriile lor chinezii s-au apucat să construiască castele, pentru a imita cât mai bine ceea ce au înțeles ei din Bordeaux.

O clasificare bazată pe costul vinului pare absurdă dar nu este chiar așa.

Cei care au făcut-o au analizat costurile de producție pe câteva zeci de ani și de aici concluzia, în general corectă, că cine a cheltuit mai mult pentru a produce un litru de vin a scos și un vin mai bun.

Lucrurile s‑au mai schimbat între timp dar Clasificarea din 1855 nu!

Au fost doar două excepții:

• Château Cantemerle a fost adăugat în 1866 (fusese omis din greșeală fiindcă domeniul se vânduse cu câteva luni înainte de clasificare și deci nu exista o medie a costurilor de producție pe mai mulți ani- s-au consultat vechile registre ale celui care vânduse și domeniul a fost reintrodus în clasificare)
• Château Mouton Rothschild 1973- ministru agriculturii pe vremea aceea era Jaques Chirac. Acesta a fost trecut de la Second Cru la Premier Grand Cru Classé

Această a doua modificare a Clasificării din 1855 nu a fost văzută cu ochi buni de producătorii din Bordeaux și nici de unii membrii ai familiei Rothschild.

Ca să pună capăt discuțiilor, baronul Philippe de Rothschild a scris pe eticheta concepută de prietenul său Picasso:

„Premier Grand Cru Classé en 1973” și a adăugat „ Premier je suis, Second je fus, Mouton ne change!” (Primul sunt, al doilea am fost, Mouton nu se schimbă)

Clasificarea din 1855 cuprinde doar vinurile roșii din Medoc și Haut -Brion (singura excepție din Graves) alături de vinurie albe dulci din Sauternes și Barsac.

Clasamentul cuprindea 5 categorii (Cru-creșteri) de vin roșu din Medoc (a fost inclus și Haut Brion din Graves, unii zic datorită notorietății vinului alții zic că doar calitatea reflectată de preț a stat la baza acestei clasificări) și 27 de vinuri albe licoroase din Sauternes și Barsac subdivizate în trei categorii.

Clasamentul vinurilor roșii 1855 (Medoc)

Premier Grand Crus Classè

Château Lafite Rothschild, Pauillac

Château Latour, Pauillac

Château Margaux, Margaux

Château Mouton Rothschild, Pauillac

Château Haut-Brion, Pessac-Léognan Graves

Deuxième Crus

Troisième Crus

Quatrièmes Crus

Cinquièmes Crus

Ultimele 4 Grand Cru cuprind 55 de vinuri roșii .

Clasificarea vinurilor albe 1855 (Sauternes & Barsac

Premier Cru Supérieur

Château d’Yquem, Sauternes

Premier Crus

Deuxième Crus

(Am dat denumirea vinurilor la roșii și albe doar pentru prima categorie. Curioșii le pot găsi pe restul, cu ușurință, pe net.)

Clasamentul vinurilor din 1855 a rămas neschimbat până azi cu cele două excepții menționate spre deosebire de Clasamentul vinurilor din  St. Emilion care se schimbă o dată la 10 ani.

1955 Clasamentul vinurilor din Saint Emillion

• Premier Grand Cru Classé (A)
• Premier Grand Cru Classé (B) – litera B nu apare niciodată pe etichetă
• Grand Crus Classé

E posibil ca în St. Emilion să fie mici producători care să producă și vinuri albe dar aceștia nu vor putea niciodată să eticheteze vinul lor ca făcând fiind St. Emilion Premier Grand Cru Classé sau Grand Crus Classé.

Francezii sunt foarte atenți la detalii. Vedeți că deși există două Premier Grand Cru Classé, al doilea vin, indicat cu litera B, nu este etichetat ca atare pentru a nu sugera un vin care nu este de calitate superioară, așa cum îi sugerează clasificarea.

La fel s-a întâmplat și cu regiunea Medoc. Aveam Haut-Medoc și Bas-Medoc (Medocul de sus și de jos). Cum Bas-Medoc putea fi perceput ca având o tentă pejorativă, francezii folosesc numai denumirile de Haut-Medoc și Medoc (sau Propre Medoc)

1959 Clasificarea vinurilor din Graves

Aici există 16 domenii listate în ordine alfabetică ca Grand Crus Classé

Crus Bourgeois

În 1932 a fost introdusă această clasificare, cu regulile ei precise, pentru a putea caracteriza vinurile roșii din Medoc și Haut Medoc care nu au fost cuprinse în clasificarea din 1855.

Există cam 600 de proprietăți cuprinse în această clasificare.

Cru Artisan

Această clasificare se referă la micii producători care au mici domenii, de obicei deținute de aceeași familie de generații și care își cultivă, produc și promovează vinul singuri.

Termeni întâlniți pe etichetele vinurilor din Bordeaux

Appelation-locul, numele regiunii unde crește via din care s-a produs respectivul vin. Această zonă poate varia de la zona din jurul unui sat până la câteva sate. Toate informațiile legate climat, sol, varietatea de struguri, tradițiile legate de viticultura locului, procedeele prin care sunt produse vinurile se regăsesc în această appelation. Pentru francezi e simplu să identifice astfel vinurile, parcă informațiile le-au fost transmise genetic, vinul devenind a doua lor natură. Pentru noi, europenii de rând, e un proces învățare.

Château– se referă la via propriu-zisă, la podgorie, la domeniul viticol. Doar strugurii crescuți aici sunt folosiți la producerea vinului. Despre importanța folosirii termenului de Château de către Pontac am vorbit în debutul acestui articol. Vinul este produs, îmbuteliat și învechit la respectiva proprietate.

Cru – literal înseamnă „creștere/cultură de viță-de-vie”,termenul definește un anumit lot de teren superior

Cru Classé – creștere/vie care s-a distins într-o clasificare importantă și care a fost inclusă în respectiva clasificare.

Grand Cru Classé – desemnează o podgorie foarte bună.

Mis en bouteille au château – îmbuteliat la proprietate. Pare o informație superfluă dar nu e chiar așa. În trecut vinurile erau rareori vândute direct de proprietari. Ele erau cumpărate, depozitate și îmbuteliate de așa numiții négociants. Era posibil ca același proprietar de vie să-și vândă vinul la 2,3 négociants care se ocupau de comercializare. Frecvent aceștia aveau standarde diferite de depozitare și îmbuteliere, astfel încât, la consumatorul final, același vin ajungea în două sau trei calități diferite. Mențiunea: îmbuteliat la castel/domeniu este o asigurare că vinurile produse acolo nu vor avea de suferit printr‑o îmbuteliere necorespunzătoare.

Millésime (vintage) anul recoltei e.g. 2018. Anul recoltei e foarte important. În funcție de cantitatea de precipitații, înghețuri bruște după înflorire cu compromiterea recoltei sau ani cu soare mai puțin, în care anumite soiuri se coc insuficient, viticultorii au identificat „anii buni” și „anii răi” pentru vin.

Acum, cu noile tehnologii de cultivare a viei, cu predicțiile meteo mult mai precise și cu dispozitivele electronice de identificare video a boabelor de struguri care nu corespund și îndepărtarea lor prin suflarea unui mic jet de aer, viticultorii nu mai vorbesc de „bad years” ci de „challanging years”– ani care pun la încercare măiestria viticultorului de a scoate un vin bun și în condiții mai puțin favorabile.

Astfel puteți să vă explicați de ce pe Vivino găsim „același” vin, de la același producător, într‑un an cu nota 3,8 iar doi trei ani mai târziu cu nota 4,3.

Cum alegem vinul de producție dacă nu avem Vivino?

Memorăm anii buni:

• roșu: 2000, 2005, 2009, 2010, 2015, 2016, 2018
• alb sec: 2011, 2017

Nu e prea distractiv.

Fără să fie o regulă infailibilă pentru ghicitul unui an bun, francezii au descoperit că pentru vinurile roșii, există o oarecare ciclicitate în calitatea recoltelor. Toți anii care se termină 0 sau 5, sau cei din imediata lor apropiere, sunt ani buni: 2000, 2005, 2010, 2019 sau mai demult 1945, 1949, 1955, 1961.

Grand Vin – indică că este vorba de prima etichetă a producătorului, vinul cel bun a cărui calitate e întărită de cele mai multe ori de termenul Château care apare pe etichetă.

Grand Vin de Bordeaux – acest termen alături de o apelațiune cunoscută nu are nici o valoare. Termenul este folosit de obicei de micii producători cu apelațiuni obscure, care prin menționarea regiunii Bordeaux pe etichetă vor să atragă atenția asupra unui vin bun – e bine să priviți cu reținere această mențiune.

Second Label (a doua etichetă) – este vinul mai slab al producătorului: vie mai tânără, pe un teren nu foarte bun, ce produce un vin mai ușor, destinat consumului imediat. Pe vinurile cu „a doua etichetă” nu vor apărea niciodată termenii „Grand Vin” sau „Château”. Nu confundați aceste „Second label” cu al doilea loc al vinului într-o clasificare.

Claret – era numele istoric dat de englezi vinului de Bordeaux „clair”. Vinul exportat atunci era ceva mai ușor ca cel produs astăzi. Claret sugera un vin mai deschis la culoare și mai ușor. Termenul s-a păstrat dar el nu mai este potrivit pentru a descrie vinurile actuale.

Nu am menționat deloc alți termeni pe care îi găsiți în mod curent pe orice etichetă de vin și pe care i-am considerat cunoscuți.

Regiunea Bordeaux și vinurile sale

Ce e atât de special la Bordeaux și la vinurile făcute acolo?

O scurtă privire pe hartă e lămuritoare.

Bordeaux se găsește lângă paralela de 45⁰, centura nordică a globului, în vecinătatea căreia la 10⁰ la Nord sau la Sud, sunt concentrate majoritatea viilor din emisfera nordică.

Nu e niciun secret că și tara noastră este străbătută de aceeași paralelă. Slavă Domnului că am fost binecuvântați cu această poziție și cu vinuri excepționale.

Bordeaux mai are câteva atuuri care i-au adus celebritatea.

Este înconjurat de ape: Bordeaux = „bord d’eau”- la marginea apei. Zona este străbătută de două fluvii mari: Garonne și Dordogne care de varsă, prin lungul estuar al Girondei în Atlantic.

Curentul Golfului aduce căldură în apele Atlanticului, ferind viile din zonă de pericolul înghețurilor din perioadele vulnerabile ale primăverii.

Soare, apă și un sol excelent pentru cultura viilor, iată principalele ingrediente pentru un vin excelent.

Apele au făcut mult mai mult decât bănuim la prima vedere: ele au modelat structura solului regiunii.

Pietrișul adus de Garonne din Pirinei și de Dordogne din Masivul Central asigură, alături de solurile nisipoase, drenajul apei.

Pietrișul  „gravel” a dat de altfel denumirea uneia din zonele viticole din regiune: Graves. Acești bolovani, șlefuiți de trecerea apelor, înmagazinează căldura pe timpul zilei eliberând-o noaptea și favorizând coacerea uniformă a culturilor de cabernet.

Podișul celebru al regiunii Saint Emillion, se găsea pe vremuri pe fundul oceanului. Puteți găsi pe acest podiș cochilii și stele de mare –„asteries”, ce au stat la baza formării solurilor calcaroase de pe acest podiș. Aceste soluri asigură drenajul apei și prin structura lor capilară asigură depozitarea ei în profunzime acționând ca niște regulatoare ale rezervei de apă. Pantele abrupte ale acestui podiș sunt mărginite de soluri argiloase și nisipoase.

Există o butadă care spune că „o vie chinuită dă un vin bun”- o vie stresată spun francezii.

De unde această butadă?

O vie aflată chiar pe malul apei va avea resurse hidrice din abundență. Sub soarele arzător se va coace repede: va da vin mult dar fără complexitatea și structura celui dat de o vie situată pe o pantă la câtva zeci de metri deasupra resursei de apă. Via ce crește pe aceste pante va fi nevoită să-și întindă rădăcinile 7 -15 metri în adâncime pentru a ajunge la apă. În acest proces rădăcinile viei vor străbate soluri diferite: de aici mineralitatea și o mare parte din complexitatea și structura vinului.

Poate unii dintre voi au descoperit că o căpșună coaptă repede în soarele arzător al Spaniei nu are același gust și aromă cu una crescută la munte. La fel se întâmplă și cu strugurii.

Tururile podgoriilor din Bordeaux

Primul tur (4 ore) a început cu Chateau Margaux ,castel cunoscut și sub numele de “Versailles of the Médoc”.

Loggia vilei în stil neo-palladian, ce amintește de  fațada unui templu grec, probabil că a fost un motiv suplimentar pentru grecul André Metzelopoulos de a cumpăra proprietatea în 1977. Familia acestuia o deține și în prezent, dar ca majoritatea predecesorilor nu locuiește acolo.

Așteptări mari la fel ca și deziluziile: puteți face niște poze printre gratiile de la poartă și admira viile frumos aliniate. Asta e tot ce veți vedea la Margaux.

Pentru plebei vizitarea  cramei se face numai în lunile de iarnă.

Am terminat repede cu Margaux și ne-am îndreptat spre Chateau Siran.

Deși au un vin excelent și sunt în mijlocul regiunii Margaux, vinurile nu fac parte din celebra clasificare napoleoniană din 1855. 

Motivul: unul politic. Familia Contelui Toluluse Lautrec (tatăl celebrului pictor), regalist convins, ce deținea podgoria la momentul realizării clasificării, a refuzat să facă parte dintr-o „clasificare Bonapartistă” a vinurilor.

Familia Miailhe, care a cumpărat proprietatea 4 ani mai târziu, 1859, a trebuit să suporte consecințele acestei decizii, care a făcut ca acest vin excelent să fie mai greu de vândut la început.

Vinurile de la Siran au fost clasificate de Winer Enthusiast ca „Vinul anului” în 2018 și 2021.

Asta ne arată limitările clasificării din 1855.

Vinul este clasificat însă ca crus bourgeois exceptionnels, o portiță pentru vinurile bune care nu au intrat în clasificarea din 1855.

Pe lângă frumoasa proprietate la această podgorie puteți coborî într-un adăpost antiatomic subteran unde sunt păstrate toate vinurile din Siran începând cu 1912.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Chateau Dauzac a fost următoarea noastră oprire.

Primul proprietar menționat în 1190,  Pétrus d’Auzac,  a fost cel care a dat denumirea proprietății care la un moment dat a fost deținută de niște irlandezi.

Aici prezentarea proprietății ne-a fost făcută de un tânăr din Argentina care vorbea o engleză impecabilă un mare avantaj față de frangleza localnicilor care nu era foarte ușor de urmărit.

Recipientele pentru fermentația strugurilor erau atât din inox cât și din lemn. Cele din lemn aveau clasicul sistem de recirculare a vinului de la baza butoiului peste ”pălăria vinului” (boasca/pluta).

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Vinificatorii au remarcat că folosind acest sistem, mustul care spărgea pălăria vinului își făcea un anumit traseu prin aceasta intrând în contact doar cu o mică parte din pielițele strugurilor,  neputând extrage întregul potențial de taninuri. În plus procesul dura destul de mult și era consumator de energie.

În prezent la vasele din inox folosite pentru fermentație se „injectează” aer sub presiune care sparge toată boasca și o amestecă cu mustul din recipient. Procesul durează doar 15 minute și este mult mai eficient pentru extracția taninurilor și accentuarea culorii vinului.

Chateau Dauzac a fost și locul unde „zeama bordeleză” (Bouille Bordelaise)- sulfatul de cupru- și­‑a revelat proprietățile fungicide. Statuia din fața proprietății celebrează această descoperire.

În trecut soluția de sulfat de cupru era folosită pentru stropirea viei de la marginea drumului, pentru a putea identifica hoții care furau strugurii copți înaintea culesului. Ernest David, proprietarul domeniului Dauzac în 1882 și botanistul Alexis Millardet au observat că în timp ce via din mijlocul parcelelor se măna, cea de la marginea drumului, cea stropită cu sulfat de cupru, rămânea sănătoasă. A tras concluzia că soluția folosită pentru identificarea și descurajarea hoților de struguri are și proprietăți fungicide. De atunci viile au fost stropite de 4 ori pe an cu această soluție iar procedura s‑a răspândit în întreaga lume.

Al doilea tur (6 ore) a fost dedicat regiunii Saint Emillion și a cuprins trei crame.

Turul a început cu vizitarea satului St. Emilion, un sat medieval unde puteți sta 2-3 zile dacă doriți să folosiți locul ca tabără de bază pentru a explora în detaliu regiunea. Găsiți o groază de magazine cu vin, cu dulcețuri și cu originalele macarons- după rețeta surorilor carmelite. Povestea asta cu originalul Sacher Tort am întâlnit‑o și în Viena.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Noi am stat mai puțin de două ore în care am vizitat Biserica Colegială din St. Emilion cu frumosul ei claustru, unde exista o interesantă galerie de pictură contemporană pe teme religioase înființată în perioada pandemiei.

Am luat-o apoi pe străzile înguste ale satului, prin Maison de la Cadene – clădirea care conținea poarta cu același nume prin care se făcea intrarea în satul fortificat în 1500 și am ajuns în Place des Créneaux unde puteți găsi o mulțime de terase cu mâncare excelentă. Tot din această piață se face accesul și în Biserica Monolitică subterană din secolul al XII-lea ude se fac inițierile în la Jurade de St. Emilion- o frăție a somelierilor și a celor implicați în producerea vinului înființată acum 800 de ani și revitalizată în 1948. Motto-ul celor 130 de membrii ai frăției: „Întotdeauna loial St. Emilion-ului”

• 

• 

• 

Și la St. Emilion am descoperit o poveste interesantă care arată limitările clasificărilor vinurilor din Bordeaux dar de această dată invers față de efectul avut asupra vinurilor de la Château Siran.

În St. Emillion un producător rebel de vinuri, un „garagiste”, Jean-Luc Thunevin, făcea mici cantități de vin, într-un sat medieval, pe care le vindea sub eticheta „St. Emillion”. Într‑un an mai ploios, pentru a nu lăsa strugurii să se umfle cu apă, a decis să-și acopere o parte din parcelă cu folii de plastic. Poliția vinurilor din regiune a aflat de la vecinii „binevoitori” de isprava lui Thunevin și a încercuit „locul crimei”- parcelele cu pricina cu o bandă, interzicându-i acestuia să comercializeze vinul având înscris pe eticheta „Appelation St. Emillion”.

Thunevin s‑a conformat comercializând vinul sub denumirea: „L’Interdit d’Thunevin”- „Interzisul lui Thunevin”. Vinul produs a fost excelent, se pare că i‑a plăcut și lui Parker, și s‑a vândut la prețuri foarte bune, devenind un vin colecționabil, îmbogățindu‑l pe Thunevin.

• 

• 

Se vede că a înota împotriva curentului nu e întotdeauna contra-productiv 😊.

După acest prim contact cu regiunea ne‑am îndreptat spre primele două podgorii: Château Tour Baladoz și Château La Croizille. Ambele aparțin aceleiași familii de belgieni dar Tour Baladoz folosește o tehnologie mai veche cu vase de fermentație de ciment în timp ce La Croizille e cu tehnologie de ultimă oră.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Vase le de fermentație de ciment erau perfect dimensionate după suprafața parcelei de vin de unde se recoltau strugurii pentru o anumită varietate de vin.

Nu e singura deosebire între cele două podgorii.

La Croizille se află pe platoul calcaros și soiul predominat de strugure este merlotul, ceea ce este caracteristic pt St. Emilion, în timp ce Tour Baladoz se afla la doar câteva zeci de metri într-o vale orientată spre sud unde predominant este cabernetul – ceea ce este o excepție impusă de sol și orientarea parcelelor.

Cele două crame sunt separate de un povârniș abrupt unde poți vedea cu ochiul liber toate solurile diferite pe care le străbat rădăcinile viei pentru a ajunge la rezerva de apă. Aici poți înțelege cel mai bine influența solului în produsul final.

Tot aici am remarcat că pe lângă cele patru soiuri de vin tradiționale regiunii: cabernet sauvignon, merlot, cabernet franc și petit verdot francezii au început să cultive și soiuri din lumea nouă: carmenere.

Ultima oprire a fost la o mică cramă: Château Le Chatelet.

Aici am găsit și vinul care mi-a plăcut cel mai mult Château Le Chatelet- Grand Cru Claseé.

• 

• 

Aici aveau atât vin maturat în baricului de stejar cât și în amfore. Povestea cu amforele pare o găselniță nouă pentru mulți dar cei din Caucaz și urmașii lor : georgienii o foloseau de peste 6000 de ani. Ideea acestui procedeu este că în amforele de argilă vinul se poate matura existând un oarecare grad de oxigenare dar nu este influențat deloc de stejarul butoiului, fapt care pentru mulți nu este considerat un avantaj. Pentru cei mai mulți tipul de stejar folosit la confecționarea butoiului unde fermentează vinul este esențială. Stejarul american, franțuzesc, baltic sau central european dau note diferite vinului și mulți producători dau o atenție sporită butoaielor în care fac vinul. Costul butoaielor de calitate este ridicat și se regăsește în prețul final al vinului. O parte din aceste butoaie în care au fost ținute vinuri de Porto, Sauternes etc sunt  vândute producătorilor de whisky.

• 

• 

Cu doamna care ne‑a prezentat vinul de La Chatelet am avut o experiență foarte plăcută. De la început am remarcat o persoană cultă care cunoaște și iubește vinul pe care‑l face. Ni s‑au servit trei vinuri diferite în ordinea crescătoare a calității. Doamna m‑a întrebat care vin mi‑a plăcut mai mult? I‑am răspuns că cel de al doilea vin deși știu că răspunsul corect ar fi fost cel de al treilea vin. Mi-a zâmbit și mi‑a zis: „Văd că te pricepi puțin. Și mie mi‑a plăcut tot al doilea vin deși cel de al treilea e mai scump. Anul acela cel de al doilea vin a ieșit excelent și de aici această „anomalie”. Fiindcă ești simpatic o să fac un sacrilegiu: o să-ți dau un vin îmbuteliat acum două săptămâni, să‑mi spui ce părere ai.” „Sacrilegiul” consta în faptul că deschidea un vin proaspăt îmbuteliat. Practic ei nu deschid aceste sticle înainte de 3-4 luni de la îmbuteliere. Mi‑a făcut și favorul să mai deschidă al patrulea vin deși la degustare erau plătite doar trei. Știm că francezii nu sunt foarte generoși dar… Am gustat vinul care mi s‑a părut de departe cel mai bun. Bea a confirmat. Doamna mi‑a zâmbit și mi‑a spus că este tot al treilea vin dar varianta produsă complet manual. O deosebire colosală doar din modalitatea de producere a vinului. Doamna nu a rămas în pagubă deoarece am luat câteva sticle din acest vin excelent.

Sper că v‑am trezit interesul pentru o excursie la Bordeaux.

Până atunci vă îndemn să descoperiți vinurile noastre care sunt excelente.

Eu am încercat să le promovez ori de câte ori am ieșit din țară la vreun congres. Le-am promovat și la Bordeaux și le-am mai scos din cap clișeul că la noi se fac vinuri okeiuțe la 6-8 Euro sticla.